TRILOGIE HARGHITEANĂ

În 1982, cu patru decenii în urmă, harghitenii găzduiau pentru prima dată o etapă contând pentru campionatul național de raliuri. Astăzi, cu doar câteva zile înaintea startului în cea de‐a XXX‐a ediție a Raliului Harghitei, asociația Maxx Racing sărbătorește și ea împlinirea unui deceniu în care s‐a aflat în onoranta postură de organizator al competiției. Cu toate planetele aliniate, cred că este momentul cel mai potrivit să aruncăm o privire peste istoria unuia din cele mai frumoase raliuri din România.

Începuturile

În căutarea originilor acestei competiții, trebuie să ne întoarcem în mai 1978, atunci când a fost organizată prima ediție a Raliului Harghitei. Cu o lungime de 207 kilometri și două probe speciale, traseul a avut startul și sosirea la Miercurea Ciuc. Indiferent că vorbim despre Sândominic, Gheorgheni, Lăzarea, Praid sau Odorheiu Secuiesc, publicul a fost prezent la întâlnire, dornic să urmărească cele 26 de echipaje venite din județele Harghita și Mureș. Decizie inspirată, pentru că bătălia a fost fără menajamente. Dovadă și abandonul echipajului format din Péter Gagy și András Halmos, al căror Ford Capri s‐a ales cu ruperea punții față din cauza unei ieșiri în decor. Inutil să mai spunem că incidentul a survenit după câștigarea primei probe speciale, atunci când cei doi protagoniști aveau victoria în buzunar. Spun asta pentru că cea de‐a doua și ultima probă specială avea să fie anulată din cauza condițiilor meteo nefavorabile, care au făcut imposibilă gestionarea transmisiunilor pentru ultima jumătate a concerenților rămași în cursă. Victoria i‐a surâs unui pilot din Odorheiu Secuiesc, aflat la volanul unui automobil Dacia 1300. Secondat de Levente Székely, Antal Orbán avea să repete performanța și în ediția imediat următoare, desfășurată în ziua de 20 mai 1979.

1982 ● Triplă pentru “Uzinari”

Doi ani au fost suficienți pentru ca inimoșii harghiteni să‐și vadă visul împlinit, odată cu promovarea raliului în campionatul național. Mutat la începutul lunii octombrie, ca penultima etapă a sezonului 1982, raliul a devenit imediat un pol de atracție pentru protagoniștii implicați în bătălia pentru titlurile naționale.

Din cei peste 100 de înscriși, la finalul verificărilor tehnice din Miercurea Ciuc au intrat în parcul închis un număr de 82 de automobile. Acestea urmau să ia startul pe traseul Miercurea Ciuc ‐ Bălan ‐ Gheorgheni ‐ Hagota ‐ Gheorgheni ‐ Odorheiul Secuiesc ‐ Harghita Băi ‐ Miercurea Ciuc. De‐a lungul celor 298 de kilometri, organizatorul a prevăzut nu mai puțin de șapte probe speciale, însumând 82 km. Trei din acestea s‐au desfășurat pe macadam iar restul de patru pe asfalt. Pentru ca lucrurile să fie și mai interesante, startul primul concurent s‐a dat la ora 18.00, cu sosirea finală la câteva minute după miezul nopții.

Un examen dificil atât pentru piloți cât și pentru materialul de concurs. Duritatea traseului a dus la o sarabandă de abandonuri, nu mai puțin de șapte mașini terminându‐și evoluția cu roțile în sus. Alții, mai norocoși, s‐au ales doar cu caroseria și renumele serios șifonate, reușind totuși să intre pe lista celor 61 de echipaje clasate la final. Eugen Ionescu‐Cristea și Mircea Militaru au abandonat pe prima probă specială. La scurt timp, aveau să fie urmați de Gheorghe Urdea / Dacian Banca, Tiberiu Molnar / Dan Boboescu și Horea Gheorghiu / Romeo Dănilă, toți cu mașini Dacia 1300.

La polul opus, bătălia pentru victorie s‐a transformat într‐o afacere a echipei de uzină Dacia. Câștigătoare în șase din totalul celor șapte probe speciale, perechea formată din Ludovic Balint și Constantin Zărnescu și‐a adjudecat primul loc în clasamentul general, celelalte două poziții de pe podium revenind echipajelor formate din Ștefan Vasile / Ionel Mălăuț și Mircea Ilioaea / Mircea Panaite, primul din ele adjudecându‐și și singurul scratch care a “scăpat” învingătorilor.

1983 ● Gong final

Programat în ultimele zile ale lunii noiembrie, Raliul Harghitei avea să încheie conturile sezonului 1983. Pentru ultima reprezentație, pe un traseu de 397 km și
12 probe speciale totalizând 149 km, au spus prezent un număr de 75 de echipaje.
34 dintre acestea nu vor reuși să ajungă la final, printre ele aflându‐se și ocupanții primelor două locuri din ediția precedentă, Ludovic Balint și Ștefan Vasile. Dar chiar și în aceste condiții, onoarea echipei de uzină a fost salvată de echipajul format din Gheorghe Urdea și Dacian Banca. Cei doi au fost autorii unui veritabil galop de sănătate, consfințind cucerirea titlului de campioni cu o victorie la o diferență de peste opt minute față de ocupanții locului secund, Florentin Mateescu și Mircea Panaite. Podiumul a fost completat de Eugen Ionescu‐Cristea și Mircea Militaru, echipa bucureșteană Unirea‐Tricolor reușind să‐și plaseze două mașini în primele trei locuri. Un alt succes remarcabil a fost înregistrat și de localnici, care aveau să fie răsplătiți la final de sezon cu primul loc în topul organizatorilor de raliuri.

1984 ● Un nou succes pentru Gheorghe Urdea

Încă o dată, etapa harghiteană a venit să tragă cortina peste sezonul de raliuri. Dar fără să mai poată influența bătălia pentru titlu, în care Ștefan Vasile avea deja un avans de 65 de puncte față de colegul său de echipă, Ludovic Balint. Asta nu înseamnă că spectacolul oferit de cele 90 de echipaje n‐a fost unul pe măsură, cu atât mai mult cu cât soarele strălucitor a adus un public numeros pe traseu. Primul la start, câștigătorul ediției precedente ‐ Gheorghe Urdea, secondat de această dată de Dan Amărică, a reușit să‐și repete performanța și aducă o nouă victorie uzinei Dacia. Veteranii Eugen Ionescu‐Cristea și Mircea Militaru au venit pe locul secund, câștigând o poziție față de ediția din 1983, în timp ce clujenii Mihai Mureșan și Sándor Papp și‐au adjudecat ultima poziție de pe podiumul unui raliu terminat de 43 de echipaje.

1985 ● Doi se bat și al treilea…

Mutat la finalul lunii septembrie, Raliul Harghitei a fost penultima etapă a sezonului 1985. Cu temele foarte bine făcute, echipa de organizatori a pregătit pentru cele 87 de echipaje un traseu de peste trei sute de kilometri și 12 probe speciale care au totalizat 124,5 km. Venit la Miercurea Ciuc cu gândul la un posibil hattrick, Gheorghe Urdea și‐a văzut spulberate speranțele din cauza cedării garniturii de chiulasă. Lista cu nu mai puțin de 21 de abandonuri a fost completată și de Eugen Ionescu‐Cristea, trădat de discul de ambreiaj.

Încă o dată, disputa pentru victorie s‐a transformat într‐o afacere internă, protagoniștii fiind piloții echipei Dacia, Ludovic Balint și Ștefan Vasile. Ultimul a venit în Harghita din postura de lider al clasamentului absolut în campionat, conștient că se poate mulțumi și cu un loc secund, în spatele colegului său de echipă. Ieșit din bătălia pentru titlu și fără a avea nimic de pierdut, Laci a fost dezlănțuit. A ratat un singur scratch, pe speciala a cincea (Valea Întunecoasă), terminată pe locul secund. Celelalte 11 le‐a confiscat pur și simplu, o singură dată trebuind să împartă cel mai bun timp cu Fănel (speciala a șaptea ‐ Fagul Cetății). Suficient pentru a termina cu un avans de puțin peste două minute față de colegul său de echipă, după un raliu parcurs cu o medie de 84 km/h. Clasat pe locul secund, Ștefan Vasile și‐a îndeplinit obiectivul și părea… scăpat în postura de campion. Asta dacă n‐ar fi fost echipajul clasat pe poziția a treia, format din Florin Nuță și Radu Dumitriu. La o lună distanță, cei doi vor câștiga Raliul Aro și ‐ profitând de abandonul liderului ‐ își vor adjudeca titlul de campioni naționali.

1986 ● Record de participanți

Pentru sezonul 1986, raliul mutat în luna iulie a beneficiat de un coeficient 2. O promovare firească dacă avem în vedere că an de an, localnicii s‐au remarcat prin organizarea impecabilă. Și nu aveau să dezmintă nici de această dată, etapa a cincea din campionat aducând în fața competitorilor un traseu mixt de 360 km cu 15 probe speciale, pe ruta Miercurea Ciuc ‐ Nicoleşti ‐ Frumoasa ‐ Valea Întunecoasă ‐ Sândominic ‐ Gheorgheni ‐ Lacul Roşu ‐ Harghita Băi ‐ Miercurea Ciuc.

Timp de două zile, ca să citez din presa vremii, “harghitenii n‐au mai avut ochi decât pentru automobilism, orașul și județul fiind brăzdate în lung și‐n lat de mașini multicolore, participante la cea de‐a șaptea ediție a Raliului Harghitei, etapa a cincea
în campionatul național”. A fost o ediție istorică cu un număr record de 135 de echipaje aliniate la start, 81 dintre acestea reușind să ajungă la final. Pentru cei care își închipuie că nu este mare lucru, gândițivă doar la complicațiile apărute în cazarea sportivilor și a personalului auxiliar. Dacă mai adaug și faptul că în aceleași zile s‐a organizat și o etapă din campionatul de autocross, orice comentariu devine inutil.

Sigur, majoritatea celor prezenți au așteptat cu sufletul la gură duelul dintre Ludovic Balint și Ștefan Vasile, semnatarii dublei din ediția precedentă. Din păcate, primul a avut de suferit din cauza ruperii rampei culbutorilor și s‐a ales cu o penalizare de
13 minute, ca urmare a întârzierii induse de durata intervenției mecanicilor. Nici cel de‐al doilea n‐a fost mai norocos și a trebuit să depună armele la doi pași de sosire, atunci când a fost trădat de cutia de viteze în timp ce se afla în fotoliul de lider. Dar chiar și în aceste condiții, nu înseamnă că publicul nu s‐a bucurat de prestația celor doi. Încă o dată, Laci Balint a dominat bătălia de pe probele speciale, adjudecându‐și 11 din totalul de 15 timpi scratch. Suficient pentru a pune între el și Fane Vasile un minut și jumătate. Dar cele 13 minute de penalizare au atârnat foarte greu și l‐au aruncat în final doar pe poziția a șaptea în ierarhia grupei C. Pe de altă parte, ar fi nedrept să nu ținem cont și de contextul din cursă, penalizarea în cauză spulberând practic încă din prima parte șansele la victorie pentru Balint. Fără să mai fie constrâns să riposteze la atacurile colegului său de echipă, Ștefan Vasile trebuia doar să‐și vadă de propria evoluție și să ajungă la final. N‐a fost să fie, cedarea transmisiei demonstrându‐ne ‐ pentru a câta oară ‐ că raliurile reprezintă un sport plin de surprize.

În aceeași notă, cel care avea să profite de ghinioanele piloților de la uzina Dacia a fost Mihai Costinean. Secondat de Eugen Roșca, pilotul echipei IPA Sibiu a avut o evoluție impecabilă. Aflați la locul potrivit în momentul potrivit, cei doi și‐au adus Dacia 1300 de grupa C pe primul loc în clasamentul general. Pe locul al doilea au venit Nicolae Andrei și Dan Amărică, semnatari ai unei performanțe demne de toată lauda, Dacia lor fiind una de grupa A! Podiumul a fost completat de un model Dacia Sport, la bordul căruia au evoluat Ionel Mălăuț și Dan Ionescu.

1987 ● Titlul pentru Oltcit!

Ajunsă la ediția cu numărul opt, etapa harghiteană și‐a așteptat cele 61 de echipaje cu un traseu mixt de 561 km și 14 probe speciale. Cu un start programat vineri în miezul zilei la ora 13h.01 și sosirea primului concurent prevăzută după miezul nopții, sâmbătă la ora 0h.25, raliul a oferit din nou un spectacol pe măsură. Ritmul a fost infernal, iar rocadele făcute între soare și ploaia torențială au lăsat impresia unui veritabil joc de șah meteorologic.

De parcă n‐ar fi fost suficient, bătălia de la vârf a fost marcată și de tensiunea duelului dintre echipele Dacia și Oltcit, aflate în cursa pentru cucerirea titlului de campioană. Prima s‐a aliniat la start fără Ludovic Balint, liderul grupării fiind plecat în concediul de odihnă. La volanul mașinii sale a trecut navigatorul său, Constantin Zărnescu. Intenție lăudabilă dar fără sorți de izbândă.

Așa cum era de așteptat, a plouat și cu abandonuri. De cum s‐a ajuns în zona specialelor Piricske, Misentea și Fagul Cetății, știrile au început să curgă: Mihai Costinean iese în decor, Florin Nuță oprit de arderea garniturii de chiulasă, Alexandru Botezan probleme de motor și lista poate continua. Nu și pentru craioveni, agilitatea Oltcit‐urilor fiind exploatată la maxim de echipajele formate din Florin și Violeta Cordan, Constantin Duval / Gheorghe Nemeș și Aurică Savu / Dumitru Popa.

Lăsarea serii n‐a făcut altceva decât să complice și mai mult lucrurile. În timp ce Constantin Zărnescu își continuă munca de Sisif, perechea formată din Cristi Măcăneață și Dacian Banca este constrânsă la abandon din cauza unei probleme la schimbătorul de viteze. Necazurile nu‐l ocolesc nici pe Ștefan Vasile, a cărui cutie de viteze “primește” doar treptele 1‐a, a 3‐a și a 5‐a. A urmat blocarea și … abandonul. Poziția uzinei Dacia se clătina.

În fruntea cursei și în plină noapte, Ionel Mălăuț și Dan Ionescu au toate motivele să respire ușurați. Raliul s‐a terminat și cei doi au reușit la bordul mașinii Dacia 1410 Sport să obțină primul succes reușit de echipa IATSA în clasamentul general. La bordul unor Dacia 1310, echipajele Florentin Mateescu / Cornel Motoc și Mircea Bucur / Alexandru Moldovan au completat celelalte două locuri de pe podiumul clasamentului general.

Sigur, vă întrebați ce au făcut cei de la Oltcit. Echipajele Florin Cordan / Violeta Cordan și Constantin Duval / Gicu Nemeș au terminat pe locurile patru și respectiv cinci, la care se adaugă dubla de la grupa A. Patru din cele cinci mașini ale echipei au terminat competiția, ultimii remarcați fiind Petre Cojocaru și Eugen Pop. Deși au pierdut 19 minute până când au scos mașina dintr‐un șanț, efortul lor a ajutat gruparea craioveană să‐și adjudece titlul în competiția pe echipe.

1988 ● 37 de secunde!

435 kilometri, 15 probe speciale, 67 de echipaje prezente la start, 51 clasate. Acesta ar fi bilanțul sec al Raliului Harghitei din 1988, etapa a treia a campionatului național. În afara cifrelor, am putea adăuga un duel de zile mari și o diferență de numai 37 de secunde între primii doi clasați.

Aliniat la start din postura de campion en‐titre, Ludovic Balint a venit, a văzut și a învins după ce și‐a adjudecat 11 din cele 15 probe speciale, două din ele la egalitate. A fost cel de‐al treilea succes harghitean al pilotului de la Dacia și tot pentru a treia oară el a fost urmat în clasament de colegul său de echipă Ștefan Vasile. Singura diferență a venit din doza de suspans care a garnisit duelul celor doi. Și dacă n‐ar fi fost sincopele din alimentarea unuia dintre cele două carburatoare de pe motorul lui Fănel, finalul putea să fie și mai interesant. Propulsat de un motor Renault 5 plasat sub capota Daciei Sport și servit excelent de copilotul Dan Ionescu, Ionel Mălăuț și‐a onorat statutul de vicecampion absolut cucerit în 1987 și a terminat raliul pe locul al treilea în clasamentul general. Într‐un bolid cu o configurație similară, Florentin Mateescu și Cornel Motoc au terminat pe poziția a patra, permițându‐și și luxul de a‐și adjudeca un scratch la egalitate cu învingătorul.

Fideli acelorași principii sănătoase, harghitenii a venit cu un traseu interesant, care a alternat în mod inspirat asfaltul cu macadamul și a dat evenimentului coloarea și parfumul tipic pentru un raliu selectiv. Responsabil? Același personaj aflat în organizare încă de la prima ediție: Arpad Dietrich. În afara responsabilității legate de cele două patinoare din Miercurea Ciuc, acesta și‐a îmbogățit palmaresul și cu funcția de director de concurs în cadrul raliului. Iarna hochei, vara automobilism.

1989 ● Copie la… indigo

Programată în ultima jumătate a lunii iunie, cea de‐a zecea ediție a Raliului Harghitei a fost din multe puncte de vedere o “copie” la indigo etapei precedente. Și nu mă refer doar la organizarea excelentă, la traseul de peste 400 km sau la cele 15 probe speciale, cât mai ales la bătălia pentru victorie și la deznodământul final.

De la start și până la trecerea liniei de sosire din ultima specială, Ludovic Balint și Ștefan Vasile și‐au lăsat adversarii în urmă pentru a termina în această ordine pe primele două locuri ale clasamentului general. Diferența dintre cei doi? 35 de secunde! Cu două mai puțin față de ediția precedentă. Una peste alta, a fost pentru a patra oară când Laci și Fănel au semnat o dublă Dacia în Harghita. În spatele lor, la o diferență de 2m.37s față de învingător, frații Emeric și Ștefan Gajdó au reușit să prindă locul de pe ultima treaptă a podiumului. Rezultat excelent pentru reprezentanții echipei Brașovia.

Lider al campionatului înainte de start, echipajul format din Alexandru Botezan și Septimiu Popa a venit pe poziția a patra, un rezultat care îl menținea la șefia campionatului dar… la egalitate cu Ludovic Balint. Pe locul al cincilea, “frații Dinamită” Dan și Radu Nirișteanu, care au mai câștigat o poziție față de rezultatul obținut cu un an înainte. Ultimii remarcați, Constantin Duval și Gicu Nemeș, și‐au adus micul Olcit pe un excelent loc șase în clasamentul general și pe prima poziție la grupa A. Deși au ajuns la final doar 48 din totalul celor 84 de echipaje, raliul s‐a constituit într‐o nouă reușită. A zecea de la începutul poveștii și ultima din debutul primei părți a trilogiei.

AD